Consiliere copii și adolescenți
Modalități de lucru cu copiii
Consilierea și terapia copiilor necesită metode speciale. Este foarte important implicarea familiei în procesul terapeutic. Primul interviu și anamneza se face împreună cu familia. Se întâmplă adesea ca deja la primul interviu să observăm mici conexiuni, care, raportate părinților, pot deja să creeze un proces de conștientizare și să se producă schimbări în comportamentul copilului. Dificultățile și problemele copilului pot fi văzute și ca simptome, cu ajutorul cărora copilul pune în lumină problemele care apar în sistemul familial. După primul interviu și anamneză, în funcție de problemă, au loc 1-2 ședințe de psihodiagnostic cu copilul (vezi psihodiagnoza ca serviciu), urmate de intervenția terapeutică în sine. În timpul terapiei cu copii ne consultăm constant cu părinții, li se atribuie și sarcini părinților, la fel ca și copilului, deoarece doar împreună se poate produce schimbarea așteptată. În activitatea mea terapeutică, combin elementele de terapie prin joc și psihodramă cu elemente de terapie cognitiv-comportamentală și terapie schemelor, utilizând când e nevoie și tehnici de relaxare și mindfulness.
Modalități de lucru cu adolescenții
În cazul adolescenților primul interviu are loc împreună cu adolescentul și părinții, după care adolescentul poate veni și independent la terapie și solicităm părinții la consiliere de familie mai rar, iar în acest caz discutăm în prealabil cu adolescentul care este scopul întâlnirii. Atât în terapia adolescenților, cât și a copilului, terapeutul este aliatul copilului și al adolescentului și este obligat să păstreze confidențialitatea conform codului deontologic, de la care este scutit doar în cazuri foarte stricte. Confidențialitatea poate fi încălcată doar dacă adolescentul prezintă comportamente care îi pun în pericol propria viață sau viața altora.
Joomla Gallery makes it better. Balbooa.com
Cu ce vă pot ajuta:
Tulburări de alimentație
Tulburările de alimentație sunt în principal tulburări ale fetelor tinere. Cele mai fecvent întâlnite forme clinice sunt anorexia nervoasă și bulimia nervoasă, dar există și alte forme subclinice (binge eating disorder, night eating disorder). Recunoașterea acestora și tratamentul precoce sunt foarte importante. Pe de o parte, pentru că sunt frecvente, formele mai severe afectează 1-4% dintre femeile adulte tinere, iar pe de altă parte, anorexia are o rată de mortalitate ridicată, 8% dintre pacienți decedând în decurs de zece ani.
Tulburări de anxietate
Tulburările de anxietate sunt din ce în ce mai frecvente în rândul copiilor și adolescenților. Cele mai cunoscute forme sunt: tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de panică, fobiile specifice, fobia socială, PTSD și mutismul selectiv. Prevalența tulburărilor de anxietate poate fi pusă la 2-10%. Cea mai eficientă intervenție terapeutică în cazul tulburărilor de anxietate este terapia cognitiv-comportamentală.
Tulburări de depresie
Depresia este cea mai frecventă tulburare a copilăriei în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 10-18 ani. În copilărie simptomele despresiei pot fi: tristețea, plânsul, apatia și o scădere a performanței școlare, care au ca rezultat tulburări de învățare și performanțe școlare slabe. Pierderea poftei de mâncare, refuzul alimentelor, frica de a adormi sunt simptome frecvente care pot semnala o tulburare depresivă la copii.
Deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD)
Deficitul de atenție și hiperactivitate, cunoscută sub numele de ADHD, are mai multe forme: tulburare combinată de deficit de atenție și hiperactivitate, tulburare de deficit de atenție fără hiperactivitate, și hiperactivitate fără tulburare de atențue. Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă foarte eficientă în terapia acestor tulburări.Pe lângă tehnicile comportamentale, copiilor și adolescenților însușesc și metode de reglare emoțională și de rezolvare a problemelor.
Tulburări de comportament
Un model recurent de comportament la un copil sau al adolescentului în care acesta încalcă drepturile de bază ale altora sau normele și regulile de conviețuire sociale mai importante adecvate vârstei. De exemplu, adesea inițiază lupte, îi intimidează pe alții, e agresiv.
Tulburare opoziționist-provocator
Copilul sau adolescentul manifestă un comportament ostil față de adulți, adesea contravine normelor sociale, îi enervează în mod deliberat pe alții, este adesea furios, chiar răzbunător și rău intenționat.
Orientare în carieră
Identificarea și evaluarea valorilor și calităților, abilităților personale care să ajute adolescentul să se orienteze într-o direcție optimă (clasele a VIII-a, a XII-a).
Dezvoltare personală
Recomandat în cazul unor dificultăți școlare, dificultăți de reglare emoțională, scăderea încrederii în sine, dificultăți de integrare socială, vezi detalii.
